Despre mine in cateva randuri

Fotografia mea
Ma consider o persoana mai norocoasa si iubesc sa calatoresc prin lume, cel mai mult imi place la munte iar la marea... cea neagra nici nu visez sa ajung... Pe plan sentimental ,pun mult suflet intr-o relatie,nu imi place sa ma retrag si sa fiu numai pe primul loc:X, si cand e vorba de distractie partea nebunatica se dezlantuie din mine, imi place sa ma distrez si sa las deoparte raul care ma urmareste, cu prieteni reusesc sa uit de tot ce se intampla in spatele meu si ma fac sa uit de dusmani Blogul meu, amintirea mea........

duminică, 30 noiembrie 2008

Rostul cuvintelor

Ce rost au cuvintele? Ce exprima ele? Idei ?Idealuri? frumuseti? Stari? Uneori obosim folosind cuvinte prin care ne imbatam noi insine, ne mintim, ne amagim, fara sa implinim nimic. Sau fara sa ajungem la inima celui caruia ii sunt adresate. Si atunci simti nevoia sa te opresti. Sa renunti. Sa pastrezi tacerea. Sau sa te multumesti sa vorbesti prin gesturi, prin necuvinte, prin suferinta. Sa nu mai faci nimic. Uneori, trebuie sa-ti dai seama ca atunci cand nu faci nimic, poti face mai multe sau mai bine decat daca, te osteneai in rostuirea cuvintelor albe, frumoae, dar, atat de reci si de seci…

Ce rost au cuvintele? Sunt viata noastra, dar, uneori, daca nu adesea, pe nimeni nu intereseaza viata noastra. Ne nastem singuri, murim singuri. Cand nu suntem singuri, in rarele momente ale existentei noastre, atunci suntem iubiti. Sau iubim. Caci iubind, nu mai observam, nici nu mai are vreo importanta ca suntem si cat de mult suntem, singuri.

Cand cuvintele rostesc in gol, ne simtim noi, cei ce le folosim pentru ca ne place si ne este la indemana, inutili. Unii au alte mijloace la indemana, altii nu… Cuvintele au fost daruite oamenilor pentru a exprima iubirea, viata, bucuria, fericirea. Dar cand aceste cuvinte nu mai zidesc, nu mai provoaca niciun fior , nicio emotie, nicio tresarire a sufletului sau a constiintei, cand sufletul este pustiu, ele se transforma in desertaciune. Zadarnicie este efortul omului de a dobandi, chiar si pentru o secunda o fericire pamanteana. Si totusi esti in stare sa-ti dai viata intreaga pentru iubire, pentru un sarut, pentru o imbratisare. Esti in stare sa suferi asteptand o clipa, doar una… dupa un secol de suferinta, de neiubire, de tacere grea si sumbra.

Cand aceste cuvinte nu mai zidesc, nu mai provoaca niciun fior , nicio emotie, nicio tresarire a sufletului sau a constiintei, cand sufletul este pustiu, ele se transforma in desertaciune."Multi dintre noi,nu sunt constienti de aceasta stare,uitand ca...ele, cuvintele trebuiesc rostite din suflet...si pentru suflet....altfel nu au valoare

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

o zi neagra?

dimineata cand ma trezesc ma uit pe fereastra si ce sa vad ... nori adunati formand o bolta cereasca mai mult neagra decat albastra, neagra fiind si ziua ca noaptea ca sufletul meu care nu-si gaseste linistea? sau e prea mare haos in interiorul meu iar exteriorul imi inchide caile spre o speranta care sta departe de mine, nu o mai vad in departare e intuneric, negru in jurul meu, oameni plini de ura, plini de rautate si stres. O fi criza ? cea care ii impiedica sa faca o fapta buna!!! Nu, pentru ca si eu am intrat intr-o gaura neagra si nu mai pot sa ies din intuneric ....aceea luminita din departare sta se stinga.... speranta sa dispara si in jurul lui sa fie doar intuneric. Trist? poate, fiecare om isi croieste viata asa cum doreste, influentat sau nu de ce il inconjoara, sa alerge pentru fiecare fapta fie buna fie rea dar nici intr-un caz nu se opreste o clipa. O clipa? o clipa, poate .... sa insemne mult poate duce spre "o zi neagra".
Poate nu ve-ti intelege multi gandurile mele le ve-ti interpeta, critica... dar niciodata nu ve-ti fi in gandul unui om.
Va multumesc!