Prietenia absoluta ...

Uneori e de neinteles cum ajung oamenii sa actioneze unul contra celuilalt, dupa ce ani la rand s-au ajutat intre ei. Multi au trecut prin asta: cateva vorbe otravite, o observatie cinica sau o neintelegere pun in pericol o prietenie lunga. Iar uneori o pot distruge.

Cel mai mult te roade gandul ca ar fi stupid ca o prietenie adevarata sa se termine asa. Poate ca cel care te-a dezamăgit merita înca o sansa, dar nu-i usor sa treci peste orice doar de dragul împacarii.
Daca cedezi, simti ca te renegi pe tine insuti. Îi simti lipsa, dar te enerveaza cat de nesuferit a devenit. Ai vrea sa-i dai o lecţie pentru ca te-a ranit si sa-l lasi în plata Domnului, dar te temi ca distanta dintre voi se va mari. Cu timpul, începi sa te obisnuiesti cu ideea ca te-ai rupt de un om la care tii, iar neincrederea erodeaza orice tentativa de a reconstrui puntea rupta.

De partea opusa a “baricadei”, o altă catastrofa: celalalt va socoti ca totul s-a terminat şi ca împacarea nu mai este posibila. Nimic nu va mai fi ca înainte cata vreme samanta indoielii va sta îngropata adanc în sufletul fiecaruia si niciunul nu va spune direct ce are de spus.
Ce faci cand un prieten drag te dezamageşte? Şi mai ales, ce faci daca celalalt simte acelasi lucru, convins că dreptatea e de partea lui? Din pacate, timpul nu repara nimic. Doar oamenii pot sa refaca ceea ce au stricat, pretuind mai mult ceea ce îi leaga decat ceea ce îi desparte şi punandu-se în locul celuilalt. Când unul face primul pas, celălalt e dator cu al doilea, necondiţionat. Prietenia absoluta se cladeşte numai prin forţa iertarii, dar caţi dintre noi avem aceasta putere?

Ma pregatesc

Iar scriu.
Iar ma intorc la tine.
Iar ma gandesc la tot ceea ce insemni tu fara sa vreau.

Ma pregatesc
Ma pregatesc pentru tot ceea ce poate fi mai rau
Ma pregatesc sa lupt impotriva tuturor celor care ma vor impiedica... sa te am.

Sa stii.
Sa stii ca ma pregatesc.

Nu te indragosti de dragoste!!

Indragosteste-te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, care sa fie sprijinul tau, speranta ta, sa fie totul pentru tine. Indragosteste-te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, care sa se gandeasca numai la tine, la felul tau de a fii, la cat de delicata esti, la spiritul tau, nu la felul in care arati. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada impreuna cu tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie, care sa fie fericit cand tu esti fericita si sa-ti dea putere sa treci peste probleme. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta, de cineva care sa paseasca alaturi de tine, sa fie un bun camarad, care sa iti respecte dorintele si sperantele. Indragosteste-te de cineva care te iubeste.
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE!

Rostul cuvintelor

Ce rost au cuvintele? Ce exprima ele? Idei ?Idealuri? frumuseti? Stari? Uneori obosim folosind cuvinte prin care ne imbatam noi insine, ne mintim, ne amagim, fara sa implinim nimic. Sau fara sa ajungem la inima celui caruia ii sunt adresate. Si atunci simti nevoia sa te opresti. Sa renunti. Sa pastrezi tacerea. Sau sa te multumesti sa vorbesti prin gesturi, prin necuvinte, prin suferinta. Sa nu mai faci nimic. Uneori, trebuie sa-ti dai seama ca atunci cand nu faci nimic, poti face mai multe sau mai bine decat daca, te osteneai in rostuirea cuvintelor albe, frumoae, dar, atat de reci si de seci…

Ce rost au cuvintele? Sunt viata noastra, dar, uneori, daca nu adesea, pe nimeni nu intereseaza viata noastra. Ne nastem singuri, murim singuri. Cand nu suntem singuri, in rarele momente ale existentei noastre, atunci suntem iubiti. Sau iubim. Caci iubind, nu mai observam, nici nu mai are vreo importanta ca suntem si cat de mult suntem, singuri.

Cand cuvintele rostesc in gol, ne simtim noi, cei ce le folosim pentru ca ne place si ne este la indemana, inutili. Unii au alte mijloace la indemana, altii nu… Cuvintele au fost daruite oamenilor pentru a exprima iubirea, viata, bucuria, fericirea. Dar cand aceste cuvinte nu mai zidesc, nu mai provoaca niciun fior , nicio emotie, nicio tresarire a sufletului sau a constiintei, cand sufletul este pustiu, ele se transforma in desertaciune. Zadarnicie este efortul omului de a dobandi, chiar si pentru o secunda o fericire pamanteana. Si totusi esti in stare sa-ti dai viata intreaga pentru iubire, pentru un sarut, pentru o imbratisare. Esti in stare sa suferi asteptand o clipa, doar una… dupa un secol de suferinta, de neiubire, de tacere grea si sumbra.

Cand aceste cuvinte nu mai zidesc, nu mai provoaca niciun fior , nicio emotie, nicio tresarire a sufletului sau a constiintei, cand sufletul este pustiu, ele se transforma in desertaciune."Multi dintre noi,nu sunt constienti de aceasta stare,uitand ca...ele, cuvintele trebuiesc rostite din suflet...si pentru suflet....altfel nu au valoare

o zi neagra?

dimineata cand ma trezesc ma uit pe fereastra si ce sa vad ... nori adunati formand o bolta cereasca mai mult neagra decat albastra, neagra fiind si ziua ca noaptea ca sufletul meu care nu-si gaseste linistea? sau e prea mare haos in interiorul meu iar exteriorul imi inchide caile spre o speranta care sta departe de mine, nu o mai vad in departare e intuneric, negru in jurul meu, oameni plini de ura, plini de rautate si stres. O fi criza ? cea care ii impiedica sa faca o fapta buna!!! Nu, pentru ca si eu am intrat intr-o gaura neagra si nu mai pot sa ies din intuneric ....aceea luminita din departare sta se stinga.... speranta sa dispara si in jurul lui sa fie doar intuneric. Trist? poate, fiecare om isi croieste viata asa cum doreste, influentat sau nu de ce il inconjoara, sa alerge pentru fiecare fapta fie buna fie rea dar nici intr-un caz nu se opreste o clipa. O clipa? o clipa, poate .... sa insemne mult poate duce spre "o zi neagra".
Poate nu ve-ti intelege multi gandurile mele le ve-ti interpeta, critica... dar niciodata nu ve-ti fi in gandul unui om.
Va multumesc!